O fracție ab (a, b ∈ N, b ≠ 0) reprezintă a părți dintr-un întreg împărțit în b părți egale. a se numește numărător, b se numește numitor.
O fracție e subunitară dacă a < b (mai mică decât întregul), echiunitară dacă a = b (egală cu întregul) și supraunitară dacă a > b (mai mare decât întregul).
Compararea fracțiilor
Fracții cu același numitor: cea cu numărătorul mai mare e mai mare. Exemplu: 58 > 38.
Fracții cu același numărător: cea cu numitorul mai mic e mai mare (întregul e împărțit în mai puține părți, deci fiecare parte e mai mare). Exemplu: 34 > 37.
Fracții cu numărători și numitori diferiți: se aduc la același numitor (de obicei c.m.m.m.c. al numitorilor), apoi se compară numărătorii.
Amplificarea și simplificarea fracțiilor
A amplifica o fracție cu un număr natural nenul k înseamnă a înmulți deopotrivă numărătorul și numitorul cu k: ab = a·kb·k. Fracția obținută e echivalentă cu cea inițială.
A simplifica o fracție cu un număr natural k (divizor comun al lui a și b) înseamnă a împărți deopotrivă numărătorul și numitorul la k: ab = a:kb:k.
O fracție e ireductibilă dacă numărătorul și numitorul ei sunt prime între ele (C.m.m.d.c. = 1) — nu mai poate fi simplificată.
Adunarea și scăderea fracțiilor ordinare
Cu același numitor: se adună/scad numărătorii, numitorul rămâne același: an ± bn = a±bn.
Cu numitori diferiți: se aduc fracțiile la un numitor comun (de obicei c.m.m.m.c. al numitorilor), apoi se adună/scad ca mai sus.
Înmulțirea și împărțirea fracțiilor ordinare
Înmulțirea: se înmulțesc separat numărătorii între ei și numitorii între ei: (ab)·(cd) = a·cb·d.
Împărțirea: se înmulțește prima fracție cu inversa (răsturnata) celei de-a doua: (ab) : (cd) = (ab)·(dc), pentru c ≠ 0.